De pe vremea când eram om

Am ştiut când eram om să tac
am ştiu să mint, să iubesc
am simţit şi-am ţipat şi-am sărit şi-am picat
dar tot n-am aflat.

Când eram om aveam mâini şi picioare.
priveam printre gratii cum suflete zboară
m-am urcat între nori şi-am dorit să ajung
în susul de unde nu se coboară.

Când eram om am crezut c-am aflat
tot adevărul ce-ncape-ntr-o zare
şi-atunci am urât şi-am minţit şi-am visat
la o dragoste mare.

Dar acum sunt dorinţă
şi-alerg printre vene.
sunt aspru cuvânt,
adâncit în catrene.

M-ai simţit cum devin
m-ai împins spre uitare,
m-ai ucis rând pe rând,
ca-ntr-o vagă-ntrebare.