atunci cand.

am ajuns franturi de om,
ai ramas intrebarea din urma.
am fost mereu un simplu binom,
tu mereu necunoscuta ce-l curma.

intre noi departarea se face-ncet umbra
si timpul se strange si-n ceruri arunca
cu nori de dorinta si adanca tacere,
cu ploaie de stele si gusturi de fiere.

cand tu in real vei reveni
si totul ce e scrum va deveni materie
atunci calea cea lunga va ramane o zi
sau o ultima noapte din nefasta simetrie.