Noduri.

Sunt adesea fiori care zboara, fiori fluizi, care te cuprind si care nu se arata. sunt uneori temeri, ne e teama sa nu ne invaluie fara sa ne dam seama.
In nopti adanci, imi permit sa mi fie frica. mi-e frica numai de ce as putea sa fac, de enormitatea fiintei mele.
Au fost noduri. M-ai innodat si ai vrut sa ma arunci, undeva, pe un raft. Ai incercat sa lasi praful sa se aseze linistit peste mine. Dar m-am trezit !! M-am trezit departe, in alta lume decat a noastra, decat a ta. Si am vrut sa ma intorc. Atunci, ti-am luat trecutul si l-am deznodat. A ramas doar o succesiune de dorinte si fobii, de iubiri neimplinite.
Poate daca as fi stiut atunci...
Cand am vazut planitudinea fiintei tale n-am putut decat sa privesc in urma... Au fost doar cuvinte, aruncate alene, aiurea, pierdute intre fumuri de dorinte neterminate. Au fost iubiri rostite si asumate in tacere prin cafenele, printre destine ce nu ne-au apartinut. Acum au ramas numai scrumul si nodurile. Acum aluneci incet spre ceva ce nu am vrut niciodata sa mi apartina, ceva ce e numai pentru tine. Leaga ma de tine caci voi pleca, calca ma, loveste ma ca apoi sa ma ridici din caderea si ezitarile mele.
A venit timpul sa fiu eu, sa trec peste tot ce n a trebuit sa stiu, sa cred doar ce trebuie sa cred, sa fiu doar ce ai vrut sa fiu. Sa te iubesc si sa te urasc in tacere, pe indelete, sa savurez gustul fiecarei infrangeri.
- Nu te mai deranja. Ia un cutit si infige-l in mine. Nodurile nu se mai dezleaga...