Capitole.

Era un sac de euri zdrentuite, de franturi disparate ale persoanelor care ar fi putut sa devina. uneori statea chircita intr-un colt, ca o marioneta careia i s-au taiat sforile si cand revenea la viata, nu stiai niciodata cine va reveni sub infatisarea ei. blanda sau salbatica, senina sau furtunoasa, vesela sau posomorata, avea tot atatea stari sufletesti ca si Batranul din Mare, cel care, daca incerci sa-l prinzi, se transforma mereu in altcineva, stiind ca daca l-ai captura ar trebui sa-ti indeplineasca cea mai mare dorinta.
A fost pe rand copil, fetita, adolescenta zvelta iar apoi a devenit femeie, curva grava si vulgara, rodul nesansei sale. Acum totul se rezumase la lungile plimbari pe strazi necunoscute ale constiintei. uneori ii placea sa rataceasca doar ca sa ajunga pe malul unei mari si sa se priveasca, ce adanca neputinta ! atunci scotocea in ea si gasea doar neajunsuri. au fost multe dorinte pe care nimeni n-ar fi putut vreodata sa i le indeplineasca. in lumea ei totul palise. tarcul in care statea se transformase in cusca, o sufoca.
ar fi fost, probabil, o femeie frumoasa. avea parul lung, mirosea discret a trandafiri si, mai mult, avea ochii mari, mari si negri. intr-un fel, in privirea ei gaseai urme al dispretului, al amarului si durerii...
tot ce-i ramasese era visul, un vis etern si mult prea visat. o dorinta tocita, calcata adesea in picioare cu ironie. totusi, era ca o ultima scapare, scaparea din cotidian de care avea atata nevoie. o amintea adesea in lungile sale monoloage, o descria ca pe un miracol, o atingea cu grija. vorbea despre ea ca despre un secret, ii era frica sa o constientizeze, o mistifica pana la regret.
o dorinta devenita sublim, dorinta adanca de libertate. sapata probabil in nevoia ei de apartinere. totusi, in lungile ore cu ea simtea ca totul se afla undeva, dincolo de ea sau de lumea ei ideala. undeva, posibil foarte aproape. undeva unde orice dorinta capata contur ca apoi sa zboare, sa prinda aripi si sa zboare.