Cand cuvintele prind aripi...

- Tu cum scoti gandurile din minte ? Cum te desparti de amintiri ?
- Le asez pe toate pe fum, pe urme de fum. Le fumez pe toate, toate amagirile, toate durerile, toate momentele, le fumez pana ma ustura degetele de moarte.
- Eu le asez pe cuvinte si le fac vant sa zboare. Sa se duca in alte zari, sa se departeze de mine, sa se piarda. Uneori rup foi din mine, pagini de jurnal, pline de dorinte. Sunt amagirile unei vieti pe care niciodata nu o sa o am, unor vise pe care am incetat sa le mai visez. Le smulg brutal din mine. Le privesc cum sangereaza dar stiu ca se vor vindeca si vor aparea altele. Sunt dorinte care lucesc in soare si se deschid dar se inchid noaptea ca zambilele.
- Si uitarea, unde e uitarea ? Sfantul izvor si marea dovada a fericirii...
- Uitarea e calatoria, e timpul, e dorinta insasi.
- Poate ca pentru a avea ce vrei trebuie sa stii sa vrei ce trebuie...
- Priveste stelele... stralucesc doar pentru tine. Sunt doar dorinte...