Canicula.

din mine ies aburii de caldura. parca toata strada ar fi invadata in lungi furii. vad oamenii care se misca frenetic, vor sa fuga, se simt urmariti. par niste insecte gata gata sa fie strivite cu degetul de un privitor ironic si nehotarat.
ma simt ca intr un pastel. un pastel fara aer, un lung scenariu care duce doar catre moarte.
ma sufoc. ma simt plina de moleseala, parca n as mai vrea nici sa respir. camera parca ma strange, parca ma apasa in carne.
simt cum pot sa ating caldura, cum se scurge roiuri roiuri pe pielea mea, cum lasa urme, linii vagi de durere si disperare. as vrea sa o pot inchide undeva intr un borcan, intr un colt al mintii mele, sa o vad cum intoxica toate temerile si neputintele. as vrea sa o sugrum dar e tot acolo.
e cald afara. e cald si eu stau la umbra. ma simt ca intr un hamac, leganata de adieri de dorinte si visuri calde de tarm de mare.