Ritm.

Simt picaturi de lumina ce imi cad incet incet pe frunte. Le sterg cu palma si le simt ca pe niste mici ace. Mi s-au infipt incet incet in vena si acum imi umbla in corp fara ritm, fara masura...
Am incercat sa le prind dar gura mi-e uscata de atata tipat. Am putut sa le ating dar mi s-au evaporat printre degete. Mainile mi-au fost legate pe corp, pe langa corp, la spate. Capul sta sa explodeze. Sta sa cada, sta sa stea.
Ochii mi se misca in orbita fara sa ii pot opri. As vrea sa imi infig mainile si sa ii scot, vreau sa se opreasca. Imaginea imi vine rasturnata, retina a obosit.
Incerc sa rad dar scot un sunet ingrozitor care imi zgarie urechile. Incerc sa ma opresc dar e mai puternic decat vointa mea. Incerc sa nu aud dar simt cum trece prin mine, cum e departe, cum e aproape.
Acum e negru. Totul. Acum am uitat cine sunt, cine esti, cine sunt eu cand sunt tu.
Acum totul e alb. Acum nu stiu ce e negru, nu stiu ce e nelumina.
Acum sunt sus. Acum nu stiu sa calc, nu stiu sa ating, nu pot sa merg.
Acum sunt jos. Acum ma tarasc, nu vad spre cer, nu pot sa imi ridic privirea.
Acum sunt somn.